CAUZE
Cea mai frecventă cauză de lăcrimare la nou-născuți și bebeluși este un canal lacrimal înfundat (obstruat). Obstrucția congenitală de canal lacrimo-nazal este un defect congenital minor întâlnit la aproximativ 6% dintre nou-născuți. Canalul lacrimal nu este dezvoltat complet în momentul nașterii, iar lacrimile nu mai drenează prin canalul lacrimo-nazal în cavitatea nazală, ci persistă pe suprafața ochiului sau se scurg continuu pe obraz. Poate apărea la un ochi sau la ambii ochi.
Astfel, ochiul afectat este mai tot timpul umed și lăcrimos, pot apărea cruste la nivelul genelor, iar uneori secreții lipicioase sau purulente (datorită suprainfecției).
În cazuri rare, infecția se poate localiza la nivelul sacului lacrimal și apare dacriocistita – o complicație care se manifestă prin apariția unei umflături roșii și dureroase, la nivelul sacului lacrimal (zona dintre colțul intern al ochiului și nas) și secreții mucopurulente. Uneori se poate însoți de febră și stare generală proastă. Această complicație este o urgență medicală și necesită tratament antibiotic pe cale sistemică și de obicei internarea în spital.
TRATAMENT
În aproximativ 90% din cazuri, un canal lacrimal înfundat se dezobstruează spontan sau prin masaj hidrostatic efectuat la nivelul sacului lacrimal (cu degetul arătător se aplică o presiune fermă în unghiul intern al ochiului și se coboară de-a lungul aripii nazale până la baza nasului). Presiunea hidrostatică golește sacul lacrimal de mucus și lacrimi prevenind suprainfecția acestuia și ajută la ruperea membranei care blochează canalul lacrimal la deschiderea lui în nas.
Dacă nu se desfundă spontan până la vârsta de 4-6 luni, atunci canalul lacrimal trebuie dezobstruat chirurgical, printr-o intervenție simplă, numită sondaj al căilor lacrimale, care se efectuează de regulă sub anestezie generală. Când operația de desfundare a canalului lacrimal se efectuează târziu (spre vârsta de un an), inflamația îndelungată a mucoasei canalului lacrimal poate determina recidiva, cu reapariția simptomatologiei. În această situație, următoarea intervenție constă în introducerea unui tub de silicon pe traiectului canalului lacrimo-nazal, tub care este lăsat acolo timp de 2-3 luni pentru menținerea deschisă a canalului și favorizarea vindecării mucoasei inflamate. După intervalul de 2-3 luni, tubul de silicon se extrage de obicei în cabinet printr-o manevră simplă și rapidă.
