CAUZE
Filmul lacrimal joacă un rol foarte important atât pentru protecția suprafeței oculare cât și pentru calitatea vederii noastre. Acesta este alcătuit din trei straturi: stratul mucos, stratul apos și stratul lipidic. Stratul lipidic reprezintă stratul exterior al filmului lacrimal, are rolul de a preveni evaporarea lacrimilor, este secretat în principal de glande uleioase Meibomius și eliberat în vecinătatea genelor, unde prin clipit este distribuit uniform pe suprafața oculară. Atunci când una dintre aceste glande se înfundă și nu-și mai elimină produsul de secreție, se dezvoltă o leziune inflamatorie – șalazionul.
SEMNE ȘI SIMPTOME
Semnele și simptomele care anunță apariția șalazionului pot fi acute – pleoapa devine roșie, se umflă, uneori doare și evoluează ulterior către o formațiune nodulară care poate drena sponta sau se poate închista, persistând sub forma unui nodul de câțiva milimetri la marginea pleoapei. De asemenea, șalazionul se poate dezvolta lent, sub forma unui nodul ferm, nedureros. Această afecțiune apare frecvent la pacienți cu blefarite sau rozacee. Spre deosebire de șalazion, orjeletul (în termeni populari “ulcior” sau “urcior“) este o infecție acută stafilococică a acestor glande. Leziunea determină durere, edem și eritem (roșeață) la nivelul pleoapei, ducând la dezvoltarea unui abces care deseori fistulizează la piele, în vecinătatea unei gene. Medicul oftalmolog stabilește diagnosticul pe baza aspectului clinic. Uneori, este aproape imposibil de diferențiat un șalazion în puseu acut de un orjelet.
FACTORI DE RISC
Aceste leziuni pot apărea atât la adulți cât și la copii, afectând mai frecvent pleoapa superioară. Există o multitudine de factori de risc care pot fi incriminați, de la afecțiuni oftalmologice (blefarită, conjunctivită), dermatologice (acnee rozacee, dermatită seboreică), sistemice (diabet zaharat, imunitate scăzută, dezechilibre hormonale), cât și factori externi precum frecatul ochilor sau igiena locală deficitară.
TRATAMENT
Tratamentul șalazionului și al orjeletului este adaptat în funcție de stadiul de evoluție. În cazul leziunilor recente acesta se bazează în principal pe igiena genelor și evitarea atingerii pleoapelor cu mâinile murdare. Compresele calde, umede și masajul local al pleoapelor au rolul de a facilita fluidificarea și eliminarea secrețiilor glandei obstruate. Diminuarea inflamației și eliminarea infecției se realizează prin aplicarea anumitor picaturi și unguente local. În cazul în care șalazionul este de lungă durată sau se închistează chiar dacă a fost corect tratat, acesta va fi îndepărtat printr-o mică intervenție chirurgicală.
