Ce este vederea 3D sau tridimensională?
Vederea tridimensională, numită medical vedere stereoscopică, este capacitatea de a percepe profunzimea și soliditatea (structura tridimensională) obiectelor cu ambii ochi. Termenul provine din greaca veche: stereós = „solid” și ópsis = „vedere”. Într-un cabinet oftalmologic se folosește adesea termenul stereopsie sau stereoscopie pentru a descrie acest proces natural de „fuziune” a imaginilor provenite de la cei doi ochi. La Oftal Medica Consult nu doar consultăm, ci și explicăm fiecare proces, astfel încât pacienții mici și mari să înțeleagă tot timpul ce se întâmplă cu ochii noștri.
Cum funcționează stereopsia?
• Fiecare ochi privește obiectul dintr-un unghi ușor diferit.
• Creierul suprapune (fuzionează) aceste imagini, rezultând o singură percepție cu adâncime spațială.
• Dacă imaginile diferă prea mult, de exemplu, în strabism sau ambliopie („ochi leneș”), creierul nu reușește să le suprapună, iar vederea tridimensională este slabă sau absentă.
Așadar, atunci când ambii ochi văd clar și sunt orientați paralel, creierul procesează o singură imagine în mod eficient, iar acest proces se numește stereopsie, furnizând o formă avansată de percepție a profunzimii obiectelor în spațiu.
Cele mai frecvente afecțiuni care deteriorează percepția tridimensională sunt strabismul și ambliopia (“ochiul leneș”), dar pot fi incriminate și alte cauze dobândite de scădere a acuității vizuale.
Persoanele care se bazează în principal pe vederea unui singur ochi (numită vedere monoculară) au dificultăți în percepția adâncimii. Cu toate acestea, unele persoane care au avut o vedere bună la un ochi pentru o perioadă lungă de timp pot constata că au o stereoacuitate acceptabilă. Acest lucru se datorează adaptării creierului lor pentru a compensa informațiile vizuale limitate provenite de la un singur ochi. Exemple de astfel de indicii monoculare includ diferențe în dimensiunea imaginii (imaginile mai îndepărtate par mai mici), diferențe în mișcarea obiectelor (obiectele mai îndepărtate par să se miște mai încet) și blocarea, adică dacă o imagine blochează capacitatea de a vedea o altă imagine, atunci această imagine se află în fața celeilalte. În cazul extrem al unei persoane care are un singur ochi funcțional, acea persoană nu va avea vedere tridimensională.
De ce este importantă evaluarea stereoscopiei la copii?
Testarea vederii stereoscopice se poate face cu ușurință în cadrul consultației oftalmologice de rutină, folosindu-se în special în oftalmologia pediatrică și în evaluarea persoanelor cu strabism. De exemplu, la testul stereo “fluture”, copiii mai mici privesc o cărticică prin niște ochelari speciali (cu filtru Polaroid) și pot răspunde alegând din cele 3 seturi de câte 5 animale acel animăluț care pare că plutește deasupra fundalului.
Atunci când copiii sunt prea mici sau resping ochelarii, se poate folosi stereo-testul Lang. Vederea stereoscopică se dezvoltă la bebeluși începând cu a 3-a lună de viață, astfel încât testul Lang este util pentru screening-ul timpuriu al unor posibile tulburări vizuale care duc la afectarea vederii stereoscopice.
Prin aceste teste, medicul oftalmolog pediatru poate depista din timp problemele care ar putea limita dezvoltarea normală a vederii.
Stereoscopie „grosieră” versus „fină”
Nu toată lumea are aceeași capacitate de a vedea stereoscopic.
1. Stereoscopia grosieră este necesară orientării în spațiu, deplasării, urcării sau coborârii scărilor.
2. Stereoscopia fină permite individului să determine adâncimea obiectelor din zona vizuală centrală și necesită o acuitate vizuală bună la ambii ochi pentru a detecta micile diferențe spațiale. Este indispensabilă sarcinilor de precizie precum băgatul aței în ac, înșiratul mărgelelor pe ață sau pensatul sprâncenelor. Aceasta este de obicei măsurată prin testele stereoscopice. Persoanele care au stereoscopie grosieră, dar nu și stereoscopie fină, sunt adesea incapabile să efectueze testele enumerate mai sus.
Profesiile ce depind strict de stereoscopia fină (piloții, chirurgii, medicii care folosesc microscopul binocular, șoferii profesioniști etc.) necesită controale periodice într-un cabinet oftalmologic specializat.
Poate un singur ochi „compensa”?
Persoanele cu vedere bună doar la un ochi folosesc indicii monoculare (dimensiune, mișcare, blocaj vizual) pentru a estima distanța. Totuși, fără contribuția ambilor ochi, nu există vedere stereoscopică.
Vederea tridimensională este un indicator esențial al sănătății vizuale. O deteriorare a stereoscopiei poate trece neobservată de copil și de familie, dar poate fi ușor depistată printr-o consultație oftalmologică de rutină.
Pentru ca un copil să aibă șansa unei vederi stereoscopice cât mai bune, este important ca orice problemă care afectează vederea și echilibrul binocular, să fie adresată de la început, de la apariție. De aceea se recomandă ca toți copiii să facă un control oftalmologic pediatric de rutină, in jurul vârstei de 2-2,5 ani. Iar dacă observați că micuțul dumneavoastră „ratează” treptele, apropie excesiv obiectele de față sau închide un ochi în lumină puternică, programați-vă la o evaluare. O vizită preventivă într-un cabinet oftalmologic vă poate asigura că cel mic va explora lumea în toată profunzimea ei!
Vă așteptăm la consultație!
Cu drag,
Echipa Oftal Medica Consult
