Anizometropia reprezintă diferența de dioptrii între ochi. Dacă acest lucru nu este descoperit la timp, pentru a putea fi prescriși ochelarii corespunzători (pentru ca fiecare ochi să vadă bine), există riscul ca ochiul cu dioptria mai mare, care vede mai neclar, să se lenevească – să devină ambliop. În timp, se poate ca acest ochi cu vedere mai slabă să și devieze de la poziția normală („să fugă”) – să apară strabismul.
Dacă copilul nu este adus la consult la vârstă mică (în jur de 3 anișori), se poate ca părinții să nu-și dea seama că micuțul are un ochi cu vederea mai scăzută. Pentru că privind cu ambii ochi, copilul pare să vadă bine, problema apărând doar când se acoperă fiecare ochi în parte. Mulți copii mai mărișori depistează singuri acest lucru și nu spun nimic, pentru că ei cred că așa este normal și că toată lumea vede mai slab cu unul dintre ochi.
În momentul în care părintele aduce copilul la consult și se descoperă această diferență de dioptrii între ochi, în primul rând i se vor prescrie ochelari. Dacă copilul are totuși un ochi „leneș” – ambliop, atunci medicul va începe rapid tratamentul de recuperare a vederii (de dezambliopizare) – care constă în purtarea permanentă a ochelarului și în ocluzie. Ocluzia reprezintă acoperirea ochiului bun cu un pansament special mai multe ore pe zi, cu scopul de a forța ochiul slab „să vadă”, să recupereze vederea. Este un procedeu de durată, care se face după scheme speciale (în funcție de vârsta și de acuitatea vizuală a copilului), sub stricta supraveghere a medicului oftalmolog cu experiență în astfel de cazuri. Dacă ambliopia se însoțește și de un ușor strabism, este posibil ca pe măsură ce se recuperează vederea ochiului leneș, acest ochi să-și reia și poziția corectă, adică să se rezolve și strabismul din punct de vedere estetic.
Trebuie știut că șansele cele mai mari de reușită pentru recuperarea vederii la ochii ambliopi sunt în mica copilărie, până pe la maxim 6-7 ani.
