Conjunctivita la copii

Conjunctivita este o afecțiune benignă care determină aspectul de ochi roșu. Ea reprezintă de fapt inflamația conjunctivei – membrana subțire, transparentă ce căptușește pleoapele la interior și acoperă partea albă a globului ocular.

Cele mai frecvente cauze ale conjunctivitei sunt:

• Infecția bacteriană – stafilococ, streptococ, gonoree, chlamidia
• Infecția virală – adenovirus, virusuri herpetice
• Reacții alergice – la alergeni din mediu (praf, polen) sau la alergeni locali (diferite soluții, farduri, creme, uneori apar la purtătorii de lentile de contact)
• Substanțe iritante – fum de țigară, substanțe chimice, șampon etc.

Conjunctivita la copii

La nou-născuți și bebeluși, se datorează de obicei unui defect congenital minor, numit imperforare de canal lacrimal. Datorită acestui defect congenital, lacrimile de la suprafața ochiului nu se mai scurg (cum este normal), prin intermediul canalului lacrimo-nazal, în cavitatea nazală. Astfel, ochiul afectat (cel mai frecvent apare unilateral) este mai tot timpul lăcrimos, lacrimile se scurg încontinuu pe obraz, iar din când în când se suprainfectează și astfel apare conjunctivita.

În peste 90% din cazuri, canalul lacrimal se dezobstruează spontan sau cu ajutorul masajului efectuat la nivelul sacului lacrimal (în unghiul intern al ochiului, la baza nasului). Dacă nu se desfundă spontan, atunci trebuie dezobstruat chirurgical, o intervenție relativ ușoară care trebuie efectuată însă sub anestezie generală (ușoară sedare pe mască), vârsta propice fiind după 3 luni de viață dar nu mai târziu de un an (după vârsta de un an, membrana care obstruează canalul lacrimo-nazal se osifică și rezultatele intervenției nu mai sunt la fel de eficiente).

Tot la bebeluși, în primele zile de la naștere, poate apărea conjunctivita gonocică sau cu chlamydia. Acestea apar mai ales la copiii născuți pe cale naturală, ale căror mame prezintă infecții genitale cu astfel de germeni. Contaminarea se produce prin contactul direct al copilului cu secrețiile infectate ale mamei, la trecerea prin canalul de naștere. Tratamentul constă în administrarea oculară de antibiotice specifice sub formă de picături sau unguent. În cazul conjunctivitei gonococice, diagnosticul de certitudine trebuie stabilit cât mai rapid și tratamentul început de urgență, deoarece gonococul este un germene agresiv care poate duce la perforarea ochiului. În caz de conjunctivită gonococică, tratamentul antibiotic este agresiv atât local cât și general (antibiotice administrate intravenos sau intramuscular).

Copiii mici pot face frecvent conjunctivite bacteriene sau virale. Cele virale se produc cu o anumită tulpină de adenovirus care produce febra adeno-faringo-conjunctivală.

Copiii mai mari, de vârstă școlară fac și ei conjunctivite bacteriene sau virale care apar fie în contextul unei răceli, fie sunt luate din colectivități (sunt contagioase).

Simptomele conjunctivitei variază în funcție de cauza acesteia.

De obicei ochiul este roșu, iritat, apare senzația de nisip în ochi, de mâncărime și de obicei apar și secrețiile. Acestea pot fi galbene purulente și se adună pe gene mai ales dimineața (pacientul se scoală cu genele lipite), pot fi abundente sau mai reduse cantitativ, pot avea aspect mucos sau poate apărea doar lăcrimarea ochiului, fără secreții.

Conjunctivitele virale au de obicei o evoluție mai lungă și se pot complica prin apariția pseudomembranelor și a keratitei adenovirale.

Pentru identificarea corectă a tipului de conjunctivită și implicit a prescrierii tratamentului corespunzător, este obligatorie prezentarea la medicul de specialitate.

Tratamentul conjunctivitei se adresează în primul rând menținerii igienei. Pe de o parte pentru a limita evoluția și a crea condiții optime acțiunii tratamentului, iar pe de altă parte petntru a limita răspândirea afecțiunii. Conjunctivitele virale și bacteriene sunt foarte contagioase, transmiterea fiind posibilă atât prin contact direct cu secrețiile oculare infectate (ducem mâna la ochi fără să ne spălăm și apoi atingem diverse obiecte), cât și prin tuse sau strănut (în cazul conjunctivitelor virale). De aceea se recomandă ca, măcar în primele zile, persoanele cu conjunctivită să evite colectivitățile, iar dacă secrețiile sunt abundente, să nu meargă la serviciu, la școală, grădiniță, tocmai pentru a nu infecta și alte persoane.

Mâinile trebuiesc spălate frecvent cu apă și săpun, iar secrețiile oculare trebuiesc îndepăratate continuu. Acest lucru se face fie prin irigarea ochiului cu ser fizilogic (mai ales la copii), fie prin spălarea cu apă și săpun. Este contraindicată spălarea ochiului cu ceaiuri. După curățare, ne vom șterge la ochi cu un șervețel curat (fiecare ochi cu șervețelul lui) și nu cu prosopul de față care se poate contamina prin contactul cu ochiul.

Tratamentul medicamentos trebuie indicat doar de către medicul oftalmolog în urma consultului. El este administrat de obicei local, cel mai frecvent sub formă de picături (dar se pot prescrie și unguente), uneori putându-se asocia și tratament oral (cu pastile) în funcție de tipul și severitatea conjunctivitei.

În formele ușoare, necomplicate, tratamentul durează de obicei 5-7 zile.