Traumatismele oculare pot avea multiple cauze și se pot grupa în neperforante (contuziile forte), penetrante și perforante (plăgi tăiate sau înțepate) și arsuri chimice.
Consecințele traumatismelor pot fi variate, de la cele ușoare care se vindecă complet și rapid, până la cele severe care pot duce la pierderea definitivă a vederii sau chiar a ochiului respectiv, ca organ.
Ca și localizare, traumatismul poate fi situat la nivelul globului ocular, afectând segmentul anterior ocular (conjunctivă, cornee, iris, cristalin) sau/și segmentul posterior (retină, vitros, nerv optic), la nivelul anexelor oculare (pleoape, sistem lacrimal) sau la nivelul structurilor orbitei (mușchi extraoculari, pereți orbitari – fracturi). Traumatismele severe pot avea răsunet la toate cele trei niveluri menționate, cu consecințe destul de grave asupra integrității acestora și asupra prognosticului vizual.
CONTUZIILE OCULARE
(cu bucăți de lemn, pumni, dopuri de șampanie, mingi de tenis etc.) produc fie eroziuni corneene, hematoame palpebrale, hemoragii subconjunctivale – care de obicei se vindecă fără sechele, fie afecțiuni mai serioase precum hifema (sânge prezent în segmentul anterior ocular), cataracta traumatică, luxarea sau subluxarea cristalinului. Dacă sunt foarte puternice, contuziile pot determina uneori și ruptura globului ocular, rupturi ale coroidei sau retinei sau afectarea nervului optic (neuropatie posttraumatică).
TRAUMATISMELE PERFORANTE
Se însoțesc de întreruperea integrității structurilor oculare sau perioculare afectate (plăgi conjunctivale, corneene sau sclero-corneene, plăgi palpebrale etc.). De multe ori, traumatismele perforante atrag după sine prezența de corpi străini intraoculari sau extraoculari. Tratamentul este în principal chirurgical și pe lângă extracția eventualilor corpi străini, implică sutura plăgilor cu restabilirea integrității și anatomiei globului ocular și a zonei adiacente. Tratamentul medical se adresează combaterii infecției și hemoragiilor.
ARSURILE
Pot fi chimice (substanțe nocive ce intră în contact cu ochiul), termice (flăcări, vapori sau lichide fierbinți), electrice (după sudură fără mască de protecție) sau cu ultraviolete.
Cele mai severe arsuri sunt cele produse de substanțele alcaline – var, amoniac, sodă caustică – întrucât au o mare penetrabilitate și pot produce leziuni profunde ale corneei, conjunctivei și structurilor subiacente. De multe ori, aceste arsuri netratate sau tratate tîrziu, duc la pierderea parțială sau totală a vederii la ochiul afectat.
În cazul producerii unui traumatism ocular, trebuie ca pacientul să se prezinte cât mai repede posibil la medicul oftalmolog din teritoriu sau la camera de gardă a unui spital cu serviciu de oftalmologie. Deși pacientul poate aprecia și singur gravitatea traumatismului în funcție de mecanismul prin care s-a produs și de consecințele acestuia (scăderea vederii, sângerare, durere etc.), totuși doar medicul de specialitate poate aprecia toate complicațiile produse în urma traumei și poate începe tratamentul specific pentru salvarea vederii și a ochiului.
Indiferent de mecanismul de producere, ochiul nu trebuie frecat sau apăsat și nici aplicate bandaje compresive cu batiste sau alte materiale nesterile, cel mult un pansament lejer, steril, în caz de sângerare. În cazul contactului cu substanțe chimice de orice fel, primul gest înainte de a ajunge la medic, este de a spala ochiul din abundență cu apă de la robinet sau ser fiziologic steril (nu cu lapte, ceaiuri sau alte lichide). Irigarea ochilor trebuie să dureze aproximativ 20 de minute, după care pacientul trebuie să se prezinte imediat la medic pentru evaluarea consecințelor arsurii și demararea tratamentului specific. Nu se freacă ochii și nu se duce mâna la ochi deoarece aceasta poate fi contaminată cu substanța respectivă.
