Înseamnă vedere scăzută la distanță dar bună la aproape. Ochiul miop (axul antero-posterior al acestuia) este mai lung, imaginea formându-se în fața retinei.
Miopia se corectează cu lentile cu minus, prin ochelari sau lentile de contact. De asemenea, există opțiunea chirurgiei refractive – procedurile diferă în funcție de mărimea dioptriei, grosimea corneei și afecțiunile asociate. Nu se face chirurgie refractivă la copii. Aceasta este posibilă numai după stabilizarea miopiei (când nu mai crește), în jurul vârstei de 24 de ani.
De obicei miopia se moștenește. La copii, apare cel mai frecvent la vârsta școlară, cam între 8-12 ani.
În ultimii ani constatăm însă o creștere alarmantă a incidenței miopiei, din ce în ce mai mulți copii devin miopi, unii dintre ei fără să aibă cazuri de miopie in familie. Acest lucru are legătură cu timpul din ce în ce mai mare, de la vârste din ce în ce mai mici, pe care copiii îl petrec în fața ecranelor (telefon, tabletă, TV). Și pentru că miopia o dată apărută, crește, direct proporțional cu creșterea în înălțime și cu timpul petrecut pe ecrane, este important de știut că avem câteva modalități pentru a încerca să-i încetinim progresia. Cele mai uzuale sunt tratamentul cu picături de Atropină 0,01%, lentile de contact de noapte (ortokeratologie), lentile de contact de zi cu design special. Medicul oftalmolog va explica părintelui care sunt riscurile și beneficiile fiecărei proceduri în parte și va decide care este cea mai potrivită în funcție de dioptrie, de vârsta și de cooperarea copilului, de stilul de viață al acestuia și de alte probleme asociate. Pe lângă aceste tratamente, este importantă limitarea timpului petrecut pe ecrane și creșterea timpului petrecut în aer liber.
De ce este important să intervenim atunci când miopia progresează rapid? Pentru a nu ajunge la valori dioptrice mari. Cu cât crește miopia și ajunge la valori mai mari, cu atât riscul de apariție al complicațiilor asociate este mai mare (leziuni retino-coroidiene, dezlipire de retină, glaucom sau cataractă).
