Cum se formează culorile?
Ochiul uman percepe culorile cu ajutorul unor celule speciale, denumite fotoreceptori, localizate la nivelul retinei, o componentă foarte importantă a fundului de ochi. Fotoreceptorii sunt de două tipuri: celule cu con și celule cu bastonaș.
Conurile sunt stimulate de lumina puternică și sunt responsabile atât de vederea centrală cât și de vederea colorată. La nivelul retinei există conuri care conțin în mod normal 3 tipuri de pigment: roșu (60%), verde (30%) și albastru (10%). Toate culorile spectrului pot fi percepute prin fuziunea celor 3 culori în proporții diferite.
Bastonașele sunt mult mai numeroase decât conurile, răspund la lumină mai slabă, și sunt responsabile de vederea nocturnă (în nuanțe de gri) și de vederea periferică.
Percepția cromatică este variabilă de la persoană la persoană, existând totodată numeroase tipuri de anomalii ale vederii colorate, mai mult sau mai puțin severe, care pot avea impact variabil asupra calității vieții.
Cum știu dacă percep normal culorile?
Testarea simțului cromatic se poate face cu ușurință în cadrul consultației oftalmologice de rutină, cu ajutorul planșelor Ishihara. În timpul examinării, pacientul privește o serie de planșe compuse din numeroase puncte colorate care formează un anumit tipar – cifre, linii colorate. Dacă percepția cromatică este normală, pacientul le poate identifica fără dificultate, iar dacă există deficite, planșele nu vor fi citite corect. De exemplu, în următoarea planșă o persoană care nu percepe culoare verde nu va putea identifica numărul 5 din imagine.
Există și alte teste mai laborioase care se pot efectua ulterior, pentru a putea identifica cu și mai mare precizie tipul de defect al percepției cromatice (ex. Testul Farnsworth-Munsell cu 100 nuanțe).
Ce este discromatopsia sau daltonismul?
Discromatopsia este termenul medical folosit pentru a desemna o afecțiune oculară în care persoana afectată prezintă deficiențe în percepția culorilor. Popular, aceste afecțiuni sunt cunoscute sub denumirea de daltonism.
Care sunt cauzele apariției discromatopsiei?
Discromatopsia poate fi congenitală sau dobândită.
Cauzele congenitale (ereditare):
Majoritatea cazurilor de discromatopsie sunt ereditare, ceea ce înseamnă că persoanele afectate se nasc cu acest deficit. Mutația genetică se transmite de la mamă, prin cromozomul X, care poartă mutația și afectează copiii de sex masculin. Estimativ, unul din zece bărbați are un anumit grad de dificultate în perceperea culorilor. Alterarea simțului cromatic este variabilă, fiind dependentă de gradul afectării fotoreceptorilor. Astfel, unul sau mai multe tipuri de conuri pot fi absente, sau pot fi prezente toate tipurile de conuri, dar un anumit tip să funcționeze mai slab sau să perceapă greșit o altă culoare. Cel mai adesea, este afectată perceperea culorilor roșu și verde. Există și cazuri foarte rare în care toate tipurile de conuri sunt absente sau nefuncționale (acromatopsie).
Cauzele dobândite (care apar în urma altor patologii oculare):
Afectarea vederii colorate de cauză dobândită este mai puțin înțeleasă comparativ cu cea ereditară, afectează ochii în mod diferit și are tendința să se agraveze în timp. Se datorează afectării nervului optic sau a retinei și poate apărea în afecțiuni precum:
Nevrita optică
Neuropatii optice (de cauză ischemică, compresivă etc). La pacienții cu nevrită sau neuropatie optică, este alterată percepția culorii roșu care la ochiul afectat va părea mai ștearsă (desaturată), comparativ cu ochiul sănătos.
Glaucom
Distrofii retiniene (ex Boala Stargardt)
Corioretinopatia seroasă centrală
Cataracta
Există și discromatopsii induse de anumite medicamente (Ex Sildenafil, Digoxin, medicamente toxice pentru nervul optic).
Cum se manifestă discromatopsia?
Simptomatologia variază de la ușoară (uneori chiar insesizabilă pentru pacient), până la severă. Se întâmplă deseori ca părinții să observe că „este ceva în neregulă” cu percepția colorată a copilului lor atunci când acesta învață culorile. În unele cazuri, copilul nu poate percepe culorile la fel de intens, alteori nu poate distinge nuanțe diferite ale aceleiași culori, nu poate distinge roșu de verde sau galben de albastru. În toate aceste cazuri, deficitul este similar la ambii ochi, rămâne stabil în timp, iar acuitatea vizuală nu este afectată.
În cazurile severe însă (în acromatopsie), lipsa completă a conurilor, care sunt responsabile și de vederea centrală, se asociază și cu o scădere dramatică a acuității vizuale. În această situație simptomele apar încă din primele luni de viață, cu sensibilitate intensă la lumină (fotofobie), nistagmus (mișcări sacadate ale globilor oculari), acuitate vizuală scăzută. În aceste cazuri, diagnosticul de certitudine se stabilește prin studii de electrofiziologie oculară (electroretinogramă), care explorează funcția fotoreceptorilor. Din păcate, în prezent, nu există nici un tratament curativ.
Cum ne afectează discromatopsia în viața de zi cu zi?
Discromatopsia are impact variabil asupra calității vieții, vizând și anumite considerente socio-economice, cum ar fi alegerea anumitor meserii pe care unii pacienți, din motive de siguranță, nu le pot practica. Astfel, aviatorii, piloții, geniștii, electricienii, pompierii, inginerii (inginerie industrială), șoferii profesioniști nu pot fi discromați, în toate aceste meserii fiind esențial un simț cromatic normal.
Dacă vrei sa afli cât de bine vezi culorile, te așteptăm la consultație!
