Ce este cataracta?
Cristalinul este o lentilă intraoculară transparentă situată în spatele irisului care transmite, filtrează și focalizează razele de lumină pe retină, pentru a obține o imagine clară, atât la distanță, cât și la apropiere. Cataracta apare atunci când cristalinul își pierde treptat transparența, devenind opac și tulbure.
Cataracta reprezintă cea mai comună cauză de orbire din întreaga lume. Pierderea de vedere este însă în majoritatea cazurilor reversibilă prin îndepărtarea chirurgicală a cataractei, operația de cataractă fiind cea mai frecventă intervenție chirugicală realizată în țările dezvoltate.
Câte tipuri de cataractă există?
Cataracta poate fi clasificată în funcție de:
- Cauza de apariție – cataracte senile (legate de vârstă), metabolice, toxice, traumatice etc.
- Aspectul opacifierilor cristaliniene – cataracte corticale, nucleare, subcapsulare posterioare, polare posterioare etc.
- Severitate – cataractă incipientă, în evoluție sau matură (avansată).
Din ce cauză apare cataracta la adulți?
Cataracta senilă sau legată de vârstă este cea mai frecvent întâlnită. Majoritatea persoanelor trecute de 65 de ani dezvoltă un anumit grad de cataractă. Opacifierea cristalinului se instalează progresiv și evoluează lent în timp, sub acțiunea mai multor factori: de mediu (lumină UV, raze X din atmosferă), toxine, anumite medicamente (ex. antiinflamatoarele corticosteroidiene) sau afecțiuni cronice (ex. diabetul zaharat).
Pe lângă îmbătrânire, există însă și alte cauze care pot duce la apariția cataractei și anume:
- Lumina solară și iradierea – cristalinul acționează ca un filtru de protecție în fața razelor ultraviolete, însă această capacitate protectoare scade odată cu înaintarea în vârstă. Razele UV-B sunt în mod particular nocive, fiind cataractogene, iar riscul de apariție a cataractei este mai mare în cazul celor care se expun la lumina solară puternică de la o vârstă mică. Astfel, utilizarea timpurie a ochelarilor de soare cu lentile cu protecție UV (protecție 100% pentru UVA și UVB) pe tot parcursul anului, are un efect protector.
- Fumatul și consumul de alcool – fumatul crește de trei ori riscul de apariție a cataractei nucleare (atunci când centrul cristalinului, nucleul, este în principal afectat), iar întreruperea fumatului reduce acest risc. Consumul de alcool predispune și el la apariția cataractei.
- Cauze toxice – există anumite medicamente care atunci când sunt folosite pe termen lung, pot determina cataractă (dezvoltarea ei fiind legată de doza cumulată a medicației). Dintre acestea menționăm: corticosteroizii (administrați topic ocular, inhalator sau pe cale generală într-o varietate de afecțiuni), Clorpromazina (un medicament antipsihotic), Alopurinolul (folosit în tratamentul gutei), Psoralen UV-A (pentru psoriazis și vitiligo).
- Traumatismele – contuziile oculare provoacă deseori o formă de cataractă cu un model caracteristic în formă de floare, în timp ce traumatismul ocular perforant poate duce la opacifierea completă a cristalinului. Cataracta poate apărea și în urma șocurilor electrice (trăsnire, electrocutare), expunerii la raze X sau infraroșii (ex. la sticlari care lucrează la temperaturi ridicate fără ochelari de protecție).
În plus, există anumite afecțiuni oculare sau generale care pot determina cataractă.
Afecțiuni oculare asociate cu apariția cataractei sunt:
- Uveite de natură inflamatorie sau infecțioasă
- Miopia mare
- Retinita pigmentară
- Decolarea de retină și intervenții chirurgicale la nivelul retinei
- Ischemia polului anterior
- Formațiuni tumorale (ex. tumori de corp ciliar)
Afecțiuni sistemice asociate cu apariția cataractei sunt:
- Diabetul zaharat – diabetul zaharat de tip 1 necontrolat provoacă cataractă la persoanele tinere, diabetul zaharat de tip 2 accelerează apariția cataractei la vârstnici
- Hipertensiunea arterială
- Obezitatea, dislipidemia (sindromul metabolic)
- Dermatita atopică
- Boala cronică de rinichi
- Boli metabolice – de ex. Galactozemia, o afecțiune în care lipsa unei enzime duce la acumularea galactozei în organism, inclusiv la nivelul cristalinului care își pierde transparența
- Distrofia miotonică
- Boli autoimune – de ex. Lupusul eritematos sistemic
- Sindroame genetice – Sdr. Down, Sdr. Marfan, Sdr. Alport, Neurofibromatoza tip II
Care sunt simptomele cataractei?
De cele mai multe ori, opacifierea cristalinului apare la ambii ochi, dar poate fi asimetrică și evoluează lent, provocând variate tulburări de vedere precum:
- Scăderea acuității vizuale: vedere încețoșată sau neclară, asemănătoare cu privitul printr-un geam mat
- Scăderea intensității culorilor – acestea par mai estompate și decolorate
- Modificarea frecventă a dioptriilor ochelarilor
- Fotofobia – sensibilitatea crescută la lumină
- Vederea mai slabă în întuneric
- Dificultatea la șofat pe timpul nopții
- Apariția unor halouri în jurul surselor de lumină
- Uneori vederea dublă (diplopia)
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul cataractei este unul clinic, fiind stabilit cu ușurință de către medicul oftalmolog în timpul unei consultații de rutină. Examinarea la biomicroscop a polului anterior (preferabil după administrarea de picături care dilată pupila) este principala metodă prin care se obiectivează și se evaluează cataracta. Deseori, nu există însă o corelație directă între aspectul opacităților și simptomatologia pacientului.
Cum se tratează cataracta?
La momentul actual singura modalitate de a trata cataracta este prin intervenție chirurgicală. Nu există un tratament conservator (cu picături sau medicamente pe cale generală) care să vindece sau să stopeze evoluția cataractei.
Când este necesară operația?
Pentru a stabili indicația chirugicală, medicul oftalmolog ia în considerare mai multe aspecte oculare și generale, indicațiile putând fi diferite de la un pacient la altul. Atunci când scăderea de vedere este însă semnificativă și afectează calitatea vieții pacientului, este necesară intervenția.
Decizia momentului optim al operației cât și succesul postoperator, depind foarte mult de tipul cataractei și dacă mai există sau nu alte afecțiuni oculare sau sistemice asociate. Diabetul zaharat decompensat, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, medicația anticoagulantă, sunt factori care pot influența managementul preoperator, decursul intervenției și evoluția postoperatorie.
La pacienții cu cataractă bilaterală, operația se va face pe rând, întâi la un ochi, iar după vindecarea acestuia, se va opera și cel de-al doilea ochi. Nu se operează ambii ochi în același timp!
Ce presupune operația de cataractă?
Îndepărtarea cataractei se poate face sub anestezie topică (cu picături), sau locală (prin injectarea de anestezic periocular – ex. anestezie retrobulbară).
Tehnica de extracție a cristalinului opacifiat este una modernă, se efectuează prin incizii mici de 2-3 mm, care de regulă nici nu necesită fire de sutură. Cataracta este fragmentată cu ajutorul unor instrumente fine ce utilizează ultrasunete, prin procesul de facoemulsificare, iar în locul cristalinului opacifiat se implantează un cristalin artificial.
Există numeroase tipuri de implanturi de cristalin artificial. În funcție de tipul de implant folosit, pacientul poate rămâne după operație cu ochelari pentru aproape sau pentru distanță (în funcție de dioptriile pe care le-a avut înainte de operație), sau poate să nu mai poarte ochelari deloc, nici pentru aproape și nici pentru distanță. Aceste detalii se discută împreună cu medicul oftalmolog chirurg, la consultul preoperator.
Ce riscuri există la operația de cataractă?
În ultimele decenii, chirurgia cataractei a evoluat foarte mult, odată cu implementarea noilor tehnici de facoemulsificare, folosirea inciziilor mici, autosigilante și a cristalinelor intraoculare pliabile, astfel încât riscul complicațiilor a fost redus semnificativ, făcând ca această operație să fie sigură și eficientă. Riscul apariției complicațiilor este mai mare la pacienții cu afecțiuni oculare asociate, sau la cei care amână foarte mult momentul operației.
Ce urmează după operație?
După operația de cataractă, pacientul va urma un tratament topic cu picături pentru aproximativ o lună pentru a preveni posibilele complicații de natură inflamatorie sau infecțioasă. Recuperarea postoperatorie depinde de dificultatea procedurii chirugicale, de vârsta pacientului, de existența patologiilor oculare asociate, de eventualele complicații intraoperatorii etc. Uneori acuitatea vizuală este foarte bună chiar de a doua zi postoperator, dar de cele mai multe ori ea se îmbunătățește gradual pe parcursul a câteva zile.
Atunci când pacientul trebuie să poarte ochelari după intervenție, aceștia se pot prescrie la aproximativ 6 săptămâni de la operație, după terminarea tratamentului local și vindecarea operației.
Așadar, dacă ai probleme de vedere, este foarte important să faci un control oftalmologic! La Oftal Medica Consult, medicii noștri îți pot face o consultație amănunțită și pot stabili dacă ai cataractă și care este cel mai bun tratament pentru tine. Te așteptăm cu drag!
